Slayers Beginning

RAMAS BUN, ZEPHILIA

Se spune ca surorile trebuie sa fie mereu alaturi una de alta, sa se ajute la bine si la rau si ca, indiferent de situatie, prietenia lor sa nu se stinga niciodata. In cele mai multe cazuri acest lucru se repsecta, dar sunt si exceptii.
Intr-un mic sat numit Zephilia, aflat dintr-o zona de deal, inconjurat de paduri, toti le cunosteau pe cele doua surori, Lina si Luna Inverse. Daca le-ar fi vazut un strain, n-ar fi crezut ca cele doau erau rude. Luna, in varsta de vreo 19 ani, avea o fire autoritara, rece si foarte neprietenoasa, in timp ce Lina, in varsta de 14 ani, era vesela si prietena cu toata lumea, mai putin cu sora ei. Cand era mai mica, reusise sa vrajeasca un aparat de fotografiat care transmise pe cerul de deasupra satului imagini cu Luna cand facea baie, ceea ce distruse definitiv relatia dintre ele. Infuriata, aceasta hotari sa-i faca viata surorii ei un cosmar, pedepsind-o pentru fiecare fleac si speriind-o rau de tot cu o vraja ciudata, ce crea melci si oameni-pesti. De atunci, Lina avea o fobie fata de aceste creaturi si, fiindca Luna hotarase sa nu mai fie interesata de soarta ei, invatase sa se descurce singura si devenise mult mai matura decat ar fi trebuit sa fie cineva de varsta ei.
Acum lucrurile mergeau tot mai rau, iar firava intelegere dintre ele se cam apropia de sfarsit. Lina era celebra la scoala, nu pentru invatat, ci pentru bataie. Resusise sa intre in conflict cu toti, fiindca colegii o tachinau din cauza faptului ca asculta cu sfintenie de sora ei. Satula de aceste lucruri, fata i se planse Lunei, rugand-o sa nu mai spuna in stanga si-n dreapta despre cearta lor, dar in zadar. Mai rau, aceasta gasea si mai usor motive s-o pedepseasca, desi incepuse sa se cam sature de ea.
Era seara. Lina pleca de la scoala, vesela ca scapase de ore. Mergea pe drumul pustiu si intortocheat ce ducea catre casa ei, leganandu-si rucsacul vechi si uitandu-se spre dealurile care aratau de parca luasera foc. Mereu ii placuse peisajul acela! Brusc, un baiat destul de gras, cu o fata ca de hamster, ii iesi in cale, impreuna cu inca trei prieteni si doua fete. Una era blonda, cu ochii verzi si avea parul ca de sarma, iar cealalta era bruneta, foarte inalta si cu ochii albastri..
-Mai, mai, micutul demon....! zise primul baiat rautacios.
Lina se incrunta la el. Cam toti ii spuenau ba monstru, ba demon din cauza faptului ca avea ochii de culoare rosiatica. Totusi, nu putea sa piarda timpul cu bataia...
-Maine va promit ca ne certam cat vreti! zise ea cu o voce calma si privindu-i pe rand. Dar acum ma grabesc!
-Te bate surioara daca nu ajungi acasa? o maimutari fata blonda si ii smulse rucsacul, aruncandu-i toate cartile pe jos.
Ceilalti incepura sa rada, insa regretara mai tarziu, caci gestul acela atrase o incaierare urata. Luna se uita pe o revista, cand auzi usa casei scartaind. Isi ridica privirea si o vazu pe sora sa intrand, obosita dar si multumita.
-Treci in bucatarie! ordona ea, facand sa-i dispara toata veselia.
Nedumerita si intelegand ca o incurcase bine, Lina se duse in bucatarie. Isi puse rucsacul pe bufet, apoi trase un scaun de sub masa si se aseza, asteptand.
Luna o urma, dar ramase in picioare, afisand o expresie de parca tocmai se pregatea sa spanzure pe cineva.
-Asa....e a 5-a oara saptamana asta! incepu ea. De dimineata am vorbit si cu niste profesori, care mi-au spus ca or sa ajunga la balamuc din cauza ta, in special profesoara de istorie...! Care a fost povestea cu manuscrisele?
-Nu e vina mea ca le lasase langa ghiveciul cu flori care era spart! bombani Lina.. Si nici n-am vazut cand a curs apa pe ele!
Luna zambi intr-un mod prevestitor de nenorociri.
-M-ai facut de ras ultima data, Lina! De la un timp faci numai ce te taie capul! Nu te pedepsesc, daca de asta te temi! Dute in camera ta, fa-ti bagajul si dispari din casa asta! Fa ceva folositor, cum ar fi sa opresti banditii sau ceva de genul asta! Dute in camera ta, fa-ti bagajul si dispari din casa asta! Acum!
De data asta nu mai incapea indoiala. Vorbise serios. Lina urca in camera ei, fiind in cea mai proasta stare. Cu maini tremurande cauta prin dulap si debaraua de pe hol, reusind in cele din urma sa gaseasca o sabie. Din intamplare dadu si peste o bentita neagra, pe care si-o puse caci n-avea agrafe sa-si prinda parul. Inghesui si o punga cu chiftele reci in ghiozdan si cobori scarile, inca cu o mica speranta in suflet. O vazu pe Luna in prag si deschise gura s-ais ceara scuze, dar aceasta o impinse afara si inchise usa in urma ei. Nu era deloc placut sa bantuie de una singura pe drumurile intunecate si pe gerul ala! Stelele disparusera de pe cer, semn ca era innorat, si incepu sa bata vantul. Lina se uita in jur confuza, nestiind incotro s-o apuce. Incerca sa nu se mai gandeasca la toate nenorocirile care-i veneau in minte si porni la drum, neindraznind nici macar sa creeze putina lumina. Nu dura mult si satul ramasese in urma, tacut si aratand ca o umbra. Acum casele si strazile fura inlocuite de copaci si poteci. Continua sa mearga, insa la un moment dat auzi un zgomot. Parasi drumul si intra putin in padure, dar regreta imediat: o haita de lupi sfasia un animal ce parea a fi un cal. Dezgustata si ingrijorata, o lua la fuga, vrand sa fie cat mai departe de locul acela. Acum chiar daca ar fi vrut sa se intoarca n Zephilia, nu ar mai fi putut caci se ratacise. Spre dimineata ajunse intr-un mic port. Era pustiu, fiind inca dimineata, dar cel putin n uexista sansa s-o manance cineva pe-acolo.
Marea stralucea linistita in soarele rece al diminetii, ale carui raze cadeau si pe o corabie impunatoare, cu panzele ridicate. Lina se apropie, uitandu-se fascinata la vas, cand cineva ii puse mana pe umar.
-Nu te speria! Vrei sa pleci din port?
Tresari si se intoarse brusc, dand cu ochii de un barbat de vreo 40 de ani, cu mustata stufoasa, destul de gras, dar parand o persoana cumsecade.
-Pai...cam da...! zise ea.
Problema era ca nu avea cu ce plati. Strainul paru sa-i ghiceasca gandurile.
-Nu-i nevoie sa-mi dai niciun ban! Sunt Gruug, marele navigator! Sigur ai auzit de mine! Hai, corabia mea pleaca acum!
Convinsa ca nu auzise in viata ei de un asemenea nume, Lina il urma pe puntea corabiei. Gruug bombani ceva despre o vreme de ploaie si vant puternic, apoi o conduse pe niste scari intr-o camera mica, cam ciudata. De tavan erau agatate cateva plase de pescuit si in ele niste pesti de ceara, iar pe langa perete erau ingramadite butoaie mari, cu capace insurubate, prin spatele carora tocmai se strecurase un soricel.
-Aici e un fel de depozit? intreba Lina, uitandu-se in jur.
Deodata, auzi usa trantindu-se si cand vru s-o deschida, nu mai reusi.

Stiu primul capitol.Imi place,e interesant si amuzant.Ai si ceva descriere,dar si dialog.Mie una imi place,cand vine vorba de slayers sti cum sa faci un fic cu acest anime.Astept urmatoru capitol.

a...inseamna ca stii si sfarsitul tragic de la celalalt fic nu?
next chapter...in curand o sa fie si unu cu cativa morti

CAP.2- BATAIE SI FURTUNA

Obosita din cauza drumului si amarata de ce patise, Lina se aseza jos, rezemata de un butoi. De parca nu era de-ajuns ca Luna o daduse afara...! Acum mai ajunsese si prizoniera banditilor! In orice caz, nu prea indraznea sa riste o bataie. Gruug si echipajul lui nu erau colegii ei de scoala. Deodata, se auzira pas pe scari, usa se deschise si Gruug o impinse pe o fata inauntru, apoi le inchise pe amandoua acolo.
-Am nimerit in cosmos? intreba straina razand prosteste. A...matusa...ce bien ca te vad!
Lina sari in picioare, dandu-se cativa pasi inapoi. Nu-i fu greu sa-si dea seama ca fata era beata, insa era mirata de felul in care arata aceasta. Avea un par lung, o bentita aurie, ochii albastrii si purta un costum de baie negru din 2 piese, care nu acoperea mai nimic. Nu parea sa stie pe ce lume se afla si, dupa ce mai bombani putin, adormi. De-abia cand se trezi fu cat de cat normala.
-Asta da somn....! zise ea cascand. Of...iar am adormit prin beci?
-Suntem pe vasul unor banditi! bombani Lina.
Statea iar jos, cu mainile in jurul genunchilor si uitandu-se absenta la un soricel care mirosea unul dintre butoaie. Neavand ce face, fiecare isi spuse povestea. Numele fetei era Naga si era un fel de printesa a unui oras, dar nu-i placuse viata linistita si, duap un scandal cu tatal ei, plecase in lume. Cu o seara in urma, fusese o petrecere in port si se cam imbatase, reusind sa-l scoata din sarite pana si pe Gruug.
-Toti golanii aia se holbeaza la mine! bombani ea suparata.
-Oare de ce? murmura Lina, nefiind prea atenta la conversatie.
Se uita spre usa si ii veni o idee. Demult, o colega o enervase in asa hal la scoala, incat o facu sa arunce in aer cancelaria, spre furia profesorilor. Oare nu putea repeta incidentul? Se ridica in picioare cam nesigura, cu privirea la "tinta" si in mana ii aparu o sfera mica, aurie.
-Minge de foc!
Sfera crescu brusc si izbi usa, facand-o scrum.
-Deci esti vrajitoare! zise Naga vesela. Hai sa plecam!
Fugira amandoua pe scari si iesira pe punte, dar corabia era deja in larg. Mai rau, le vazuse tot echipajul si se trezira inconjurate de vreo 20 de banditi inarmati cu sabii. In timp ce vreo 15 ditnre ei incepura o discutie foarte jenanta cu Naga despre ce prostii spusesera fiecare cu o seara in urma si despre cat de nesimtiti erau ei, Gruug o apuca de mana pe Lina si o tranti pe podeaua vasului.
-Esti simpatica, fetito! ranji el si le facu semn celorlalti sa se apropie. Hai sa-mi dai un sarut!
In momentul acela ea uita de tot, inclusiv de faptul ca era depasita numeric. Ii disparu toata frica si ingrijorarea, iar furia incepu s-o stapaneasca. Naga inca urla la ceilalti, cand o bubuitura cutremura corabia. Zambi multumita vazand cum toti alergau pe unde apucau, disperati sa scape de sagetile de foc ce zburau peste tot si vrand sa stae cat mai departe de Lina, care parca innebunise, atacandu-i fara oprire.
-Stai ca te ajut si eu! striga ea si alerga spre locul bataliei.
In mai putin de 15 minute Gruug si prietenii lui reusira sa scape, sarind peste bord. Soarele statea sa apuna, iar Naga privea marea incantata.
-Ce frumos e apusul asta...!
-Lasa apusul si ajuta-ma! striga Lina suparata.
-Haide...ce-ai mai...!
Se uita cam mirata cand o vazu pe tovarasa sa uda din cap pana-n picioare. In toiul luptei, se facuse si o gauroaie in corabie, asa ca acum lua apa. Parca ghinionul le urmarea special pe ele, caci incepu sa se strice si vremea. Naga cobori in subsol si incerca sa impiedice apa sa intre, in timp ce tovarasa ei cauta ceva cu care sa astupe gaura, cand podeaua se caltina periculos. Enervata ca ramasese singura sa faca toata treaba, iesi pe punte cu pasi grabiti, insa privelistea nu era deloc placuta: valurile izbeau cu furie corabia, care se clatina intr-un mod ingrijorator si mai incepuse si o ploaie torentiala. Lina se chinuise de cateva ori sa stea in picioare, dar in cele din urma renunta, ramanand jos si tinandu-se de o plasa de pescuit. Incet, vasul urca pe un val de dimensiuni uriase si podeaua devenise verticala. O secunda mai tarziu valul se sparse exact pe corabie, dand-o peste cap si scufundand-o.
A doua zi iesise soarele si marea arata calma si complet nevinovata. Naga statea pe o pluta improvizata din vreo cateva lemne si isi plimba mana prin apa plictisita, iar Lina, care era langa ea, se uita la ce mai ramasese din vas, adica la lemnele si butoaiele care pluteau in jurul lor.
-Uite! striga Naga atat de brusc, incat tovarasa sa se intoarse incantata, crezand ca vazuse vreo insula.
Din pacate, nu era o insula, ci un butoi cu vin.
-Sper ca nu bei! murmura ea banuitoare. Naga, nu am chef sa te imbeti iar! Termina! Naga!!!

Wow,e superb capitolul asta.Mey ai talent cand vine vorba de Slayers(nici nu ma mir ),e foarte amuzant capitlu si imi place ca apare si nebuna de Naga pe acolo.Astept urmatorul capitol si succes in continuare la scris!!

thanx.....de Naga o sa te saturi ca apare cam in fiecare capitol....next

CAP. 3-HANUL SI LUPII

Soarele amiezii stralucea puternic. Naga statea intinsa pe pluta si sforaia de zor, imprastiind si un miros de bautura, iar Lina statea cu picioarele in apa, privind absenta in jur si pierzandu-s in gandurile ei, nu tocmai vesele. La un moment dat, culoarea albastra a marii deveni mai palida, dand spre galben. Ochii fetei se marira de uimire si incantare cand isi dadu seama ca acel "ceva" galben era chiar nisip, iar in fata se afla o plaja la marginea unei paduri. Cu un zambet pe buze, sari jos, apoi isi intoarse privirea spre Naga. Nu o putea lasa acolo, asa ca o trezi "cu blandete", daramand pluta.
-Pentru ce ai facut asta? urla ea uitandu-se urat la tovarasa sa, fiind uda leoarca.
-Si cum vroiai sa te trezesc avand in vedere cat ai baut? replica Lina, cu o nota de suparare in glas.
Se ciondanira fara oprire tot drumul pana la mal, dupa care o apucara pe o poteca ce serpuia prin padure si la un moment dat trecea prin dreptul catorva case si a unui han. Inauntru se stransesera tot felul de oameni, aratand nu tocmai placut, caci majoritatea erau ucigasi, talhari, banditi si fel de fel de golani. Insusi barmanul avea o infatisare infricosatoare, cu ochi mici si vicleni, dar ramasese cu gura cascata cand doua straine comandara aproape tot meniul. Fiind loial clientilor, le aduse prima data 2 castroane cu supa si astepta sa vada reactia lor. Cam avea gust de spalatura de vase, insa Lina, care era moarta de foame, se repezi asupra mancarii, inghitind pe nerasuflate jumatate de supa si reusind sa se si inece.
-Adunceti-ne si restul! zise Naga si se apleca s-o bata pe spate pe tovarasa sa. Mananca mai incet!
-Si sa ma aleg cu scobitorile, da? murmura ea cu o voce sugrumata si lacrimi in ochi.
Pe restul portiilor fu o bataie imensa. Vazand ca intr-un final terminasera de mancat si intrebandu-se cum putusera sa manance atata, ospatarul se apropie de masa lor si puse nota de plata alaturi de mormanul de farfurii.
-Lina, plateste tu! casca Naga si lua o scobitoare.
-N-am niciun ban la mine! raspunse tovarasa sa alarmata.
A doua zi Naga sforaia cu capul pe spalatoarea de vase, pe care o folosea drept perna, iar Lina dormea pe un scaun, rezemata de coada unei maturi. Deodata, usa fu izbita de perete si se trezira amandoua. Isi dadura seama instantaneu ca nu era nimic de bine, judecand dupa privirea barmanului, care le-ar fi jupuit de vii.
-Asa deci.....! facu el, clocotind de furie. Voi sunteti cele din cauza carora s-a scufundat corabia!
-Era a unor banditi si...! incepu Lina nesigura, dar fu intrerupta imediat.
-Banditii aia imi plateau mie chirie! Am pierdut o avere din cauza voastra!
Nu dura mult si usa hanului sari in aer si Naga o tuli afara, urmata de Lina si apoi de barmanul ce urla fara oprire la ele. Abia dupa ce alergara aproape un kilometru, indraznira sa se opreasca. Drumul era marginit din ambele parti de padurea deasa si, nu departe de locul lor de popas, un baiat blond, cu parul scurt si de vreo 17 ani, lipea niste afise pe copaci.
-Un concurs! zise Lina incantata, jumulind un afis. "Probele vor consta in strabaterea Muntilor Lumii de Apoi, iar cei ce vor ajunge primii la destinatie vor castiga un premiu foarte valoros, care va fi secret pana la determinarea castigatorului! Nu ne asumam raspunderea pentru vietile concurentilor!" Hm...o ocazie perfecta sa facem rost de niste bani, nu?
Tocmai descoperise ca vorbise singura, fiindca Naga era mult mai interesata de baiatul cu afisele decat de concurs. De-abia spre seara renunta la ideea unei intalniri si isi indrepta atentia spre tovarasa sa. Discutau in fata unui foc, insa nu le deranja sa doarma afara, dupa o noapte intreaga de facut curatenie.
-M-ar tenta sa ma inscriu! zise Lina incet, jucandu-se cu un bat prin jarul de-abia format. Of....daca nu ne-ar fi dat afara barmanul ala...mi-e foame!!!
-Pai...si de ce nu mananci? o intreba Naga cu gura plina.
-Ce sa...!
Tacu brusc si trase rucsacul spre ea. Dupa putina cotroboiala, descoperi ca lipsea ceva.
-Unde-i punga aia cu chiftele?
-Eu ce tot iti spun aici? zise tovarasa sa cu gura plina.
Lina simti ca i se face rau.
-Aveau mucegai!
Naga ridica din umeri si continua sa manance. Cum niciuna n-avea chef sa stea de paza, se culcasera. Intunericul cuprindea toata padurea, pe masura ce focul devenea tot mai slab. Incet, isi facura aparitia mai multe perechi de ochi galbeni, luminosi, insotiti de maraituri slabe. Brusc, o crenguta trosni sub greutatea unei labe si Naga se trezi.
-Of...nu poti sa taci si tu?
Se astepta la un nou scandal, dar acesta se lasa amanat. Luand tacerea ca pe o insulta, se apropie de tovarasa sa, insa vazu ca Lina dormea.
-Trezeste-te si termina cu galagia! zise ea furioasa, zgaltaind-o.
-Ce galagie? intreba Lina ametita, frecandu-se la ochi.
Nu parea sa stie pe ce lume se afla, cand privelistea o readuse cu picioarele pe pamant. Peste tot in jurul lor erau lupi fiorosi, pregatiti de atac. Din fericire, gasira un copac in care sa-si petreaca noaptea. Lina si Naga adormira cam greu, cu tot "concertul" de urlete al fiarelor care nu aveau de gand sa-si abandoneze prada. A doua zi urmau sa verifice ce-i cu concursul acela...si sa gaseasca o modalitate sa recupereze rucsacul din coltii animalelor